Lista celor 7 minuni ale lumii antice era în principal un ghid turistic pentru călătorii din lumea antică ce voiau să vadă cele mai cunoscute destinaţii din acea perioadă. Cea mai veche versiune cunoscută a listei îi aparţine lui Antipater din Sidon şi a fost elaborată în secolul al II-lea î.Hr. În lista iniţială a lui Antipater, Farul din Alexandria era înlocuit cu Zidurile Babilonului.
Dintre aceste minuni, singura care s-a păstrat este Marea Piramidă din Giza. Existenţa Grădinilor suspendate nu a fost încă dovedită. Înregistrările istorice indică faptul că celelalte cinci minuni au fost distruse prin dezastre naturale (cutremure). Templul zeiţei Artemis din Efes şi Statuia lui Zeus din Olympia au fost distruse de incendii. În stabilirea celor şapte minuni ale lumii antice, grecii au avut un rol important, istoricul Herodot, călătorind în Egipt in anul 450 î.Hr. spunea că: “Nicăieri în lume nu se pot vedea atâtea lucruri de o mareţie atât de greu de definit”. El exemplifica aceasta afirmaţie cu două mari construcţii egiptene apreciind că, sunt chiar superioare piramidelor: Lacul artificial Moeris şi Labirintul de la Fayum. Tot Herodot i-a informat pe greci despre giganticele ziduri ale Babilonului, groase de 27 metri. Deşi se cunoşteau aceste relatări, cele două mari construcţii nu au fost considerate minuni ale lumii antice. Nu a fost menţionat nici Zidul Chinezesc, care în timpul împaratului Qin Huangdi (259-240 î.Hr.) avea o lungime, peste munţi şi văi, de aproape 4000 km, iar în primele secole ale erei noastre de peste 6000 km. Zidul Chinezesc a fost însă inclus în Lista celor 7 noi minuni ale lumii din 2007: Zidul Chinezesc, Vechiul oraş Petra (Iordania), Machu Picchu (Peru), Chichen Itza (Mexic), Colosseum-ul din Roma, Templul Taj Mahal (India), Statuia lui Iisus (Rio de Janeiro).
